Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE): O evaluare de detaliu (I)

Politizarea şi clientelismul stârnesc îngrijorarea în întreaga administraţie publică din România, iar sectorul energetic (aici fiind implicate sume mari de bani) nu a fost ocolit. Conducerea companiilor de stat şi a agenţiei de reglementare a fost schimbată la fiecare nou guvern, uneori şi mai des, fără vreo legătură cu performanţa reală. Practica s-a intensificat după 2005-2006. Între timp, reformele în direcţia liberalizării continuă în Europa, iar România se distanţează astfel de statele-membre şi a crescut probabilitatea unei proceduri de infringement (una a început în 2009, alta va urma în 2011). Forţa şi capacitatea agenţiilor de reglementare din UE s-au mărit, iar rolul acestora creşte în continuare: de la reglementări privind tarifele şi accesul la reţele, la stimularea competiţiei, protecţia drepturilor consumatorilor, sprijinul pentru mediu şi energie regenerabilă prin instrumente de piaţă etc. Preocuparea centrală a ANRE rămâne stabilirea tarifelor (pentru reţele, consumatori captivi şi „tarifele sociale”). Şi mai criticabil este faptul că unele dintre reglementările sale înfrânează competiţia pe pieţele de energie, angro şi cu amănuntul.