Economia informală și strategiile de supravieţuire ale şomerilor în România

În lucrarea de faţă nu încercăm să propunem o metodă alternativă de a măsura economia informală la nivel naţional. Suntem interesaţi de economia informală numai ca ‘strategie de supravieţuire’ a şomerilor. Însă ajungem fără îndoială să analizăm şi proporţia şi implicaţiile activităţilor neînregistrate oficial ale şomerilor asupra economiei naţionale.

Estimarea noastră este că şomerii care lucrează în sectorul informal contribuie la PIB-ul oficial cu maximum 4-6% în medie. Contribuţia acestora este neuniform distribuită în teritoriu:

  • Până la 2% în Bucureşti, unde există mai puţine persoane înregistrate oficial ca şomeri (procentul poate fi mai mare de vreme ce experienţa de zi cu zi ne sugerează că aici capitalul implicat este mai consistent)
  • 6-10% în Neamţ, acolo unde se înregistrază mai puţin fenomenul de şomaj ‘voluntar’ iar PIB-ul oficial/capita este de asemenea mai mic.

Dacă această estimare este corectă, se pare că PIB subteran este cu atât mai substanţial cu cât o zonă este mai săracă.

Această cercetare a beneficiat de sprijinul financiar al programului SOCO al Institutului de Ştiinţe Umane, finanţat de Austrian Federal Chancellery Fund şi de Fundaţia Ford – grant nr.98-1-167.