Incluziunea romilor din Romania: politici, institutii, experiente

Romii au reprezentat o categorie de populatie invizibila in politicile publice
sau documentele programatice din perioada regimului comunist. Odata cu
schimbarile democratice din anii ‘90 problematica minoritatii rome a devenit un
subiect vizibil atat in dezbaterile publice, cat si pe agenda politica nationala si
europeana, iar miscarea asociativa, precum si eforturile de reafirmare identitara
a romilor s-au reluat dupa o absenta de cateva decenii.
Deteriorarea statutului socio-economic a populatiei din ultimii ani a condus la
o scadere a nivelului de trai si, implicit, la o crestere a numarului persoanelor si
familiilor confruntate cu riscul excluderii sociale, inclusiv a celor de etnie roma.
Uniunea Europeana si statele membre au o responsabilitate comuna in
domeniul incluziunii romilor si in acest scop au la indemana o gama larga de
instrumente si politici in domeniile lor de responsabilitate.
In România politicile de promovare a incluziunii sociale a romilor se regasesc
intr-o serie de documente nationale care preiau elemente europene.
Cu toate ca in acest domeniu in ultimii ani s-au realizat progrese importante
din punct de vedere legislativ si institutional, realitatea demonstreaza ca ciclul
vicios al saraciei continua sa ii mentina pe romi in excludere sociala, cu consecinte
dintre cele mai serioase – acces dificil la servicii de sanatate si educatie, grad
redus de participare pe piata muncii, locuire in conditii improprii, scaderea
solidaritatii comunitare etc.
Procesul de descentralizare a serviciilor sociale în sistemul public – deziderat
perpetuu al diferitelor guvernari si o recomandare nelipsita din documentele
strategice – se face cu mare greutate, iar realitatea o demonstreaza din plin.
Organizatiile neguvernamentale sunt in continuare in fruntea dezvoltarii
serviciilor sociale, insa o problema importanta a ramas sustenabilitatea acestor
servicii, monitorizarea fiind un proces inca insuficient dezvoltat. Nerespectarea
raportului serviciu social – prestaþie sociala este una dintre cele mai importante
probleme existente in campul profesional al asistentului social. Prestatiile sociale
nu pot asigura nevoile de baza, insa se doreste ca prin oferta de servicii sa fie
accesate paliere superioare in dezvoltarea sociala.