Probleme ale politicii monetare într-o țară emergentă. Cazul României

Există un consens la nivelul băncilor centrale, al mediului academic și
al publicului larg potrivit căruia stabilitatea prețurilor este benefică, iar
politicii monetare ar trebui să îi revină sarcina realizării acesteia. Această
recomandare generală este valabilă atât în cazul economiilor industrializate,
cât și în cel al economiilor emergente, deși în cazul celor din urmă băncile
centrale s-ar putea confrunta cu o sarcină mai dificilă, aceea de a răspunde
șocurilor reale și celor nominale, întrucât piețele financiare sunt insuficient
de mature și operează cu instrumente mai puțin diversificate. Asemenea
șocuri ar putea fi generate de variațiile neanticipate ale prețurilor
alimentelor, energiei și ale prețurilor administrate și, nu în cele din urmă, de
fluxurile masive de capital. Aceste limitări la adresa eficienței politicii
monetare fac cu atât mai imperioasă necesitatea implementării unui mix
coerent de politici în cazul economiilor emergente. Fără sprijinul altor
politici economice, politica monetară ar putea întâmpina dificultăți în
asigurarea într-o manieră sustenabilă a unei inflații reduse. Altfel spus, este
posibil ca stabilitatea prețurilor să fie realizată în detrimentul altor echilibre
macroeconomice, ceea ce se poate dovedi în ultimă instanță un proces
autoreversibil.