Raport de Analiză și Prognoză 2004: Turismul românesc. Un start pierdut

Este un paradox că România nu a reuşit după 14 ani să transforme
turismul, dintr-un sector terţiar, într-unul esenţial pentru economie.
Motivele sunt variate dar marele pericol este ca România să piardă
definitiv cursa pentru atragerea investiţiilor stăine directe în turism şi
implicit a turiştilor occidentali în defavoarea vecinilor ei, care au luat
un avans considerabil. Grecia, Turcia, Ungaria sau Bulgaria au reuşit să
încurajeze sectorul atât prin politici coerente de promovare cât şi prin
intermediul unor politici fiscale consistente materializate în impozite
decente şi o serie de scutiri fiscale.
Criza din turismul românesc a fost reflectată în ultimul timp de mai
multe ziare, Jurnalul Naţional evidenţiindu-se printr-o rubrică tematică
destinată stării de lucruri din turismul balnear. Exemplele sunt extrem
de grăitoare pentru a evidenţia dezastrul fostelor complexe de stat,
ajunse în ruină şi populate doar de turişti fără posibilităţi financiare.
Turismul balnear nu este singura oaie neagră din turismul românesc,
litoralul românesc şi turismul urban constituind alte două puncte negre
din acest ansamblu.
În cazul României, tergiversarea privatizării unităţi turistice precum şi
lipsa de corectitudine a procesului în sine, ascund din păcate interese
economice care au adus mari deservicii dezvoltării turismului
românesc. Exemplul Grupului Hotelier Intercontinental din Bucureşti
este ilustrativ din acest punct de vedere. Fraţii Păunescu au devenit
proprietarii hotelului Intercontinental în detrimentul grupului Marriot,
devenind peste noapte, prin metode numai de ei ştiute, ca rezultat al
unei competiţii neloiale, proprietarii unui hotel cu mare potenţial
economic. Paradoxal este că, creditele nerambursabile care au
falimentat sistemul bancar românesc, au asistat clienţii statului în
capturarea acestuia.
În momentul de faţă însă cel mai mare risc pentru turismul românesc
este pierderea startului în competiţia cu statele vecine.