Raport Anual de Analiză şi Prognoză 2009: Criza economică şi statul de drept

Criza ca oportunitate de reformă

SAR a lansat in februarie 2009 raportul România 2009: criza economică şi statul de drept.

Riscul major pentru România în 2009 este acela ca urgenţele şi temerile generate de criza economica globală să ne facă să uităm de agenda de reformă şi a bunei guvernări. Acest lucru ar fi cu atât mai nepotrivit cu cât mare parte din problemele actuale ale României se datorează proastei administrări a precedentului guvern, iar nu crizei globale. România se confruntă în paralel cu criza economică, cu o criza bugetară autoprovocată de guvernul anterior şi aliaţii săi parlamentari, care a dus la apogeu proastele practici bugetare cronice în administraţia românească. Ele sunt detaliate în secţiunea 4 a raportului (pg. 13-27).

SAR avertizează că bugetul de stat sau programul anticriză nu vor fi instrumente miraculoase, de natură să rezolve toate neajunsurile economice din 2009, în condiţiile în care capacitatea de a pune în practică proiecte este mică, iar politica fiscală a fost compromisă ca instrument de guvernare în ultimii ani. Actualul deficit bugetar, prognozat pentru anul 2009 de experţii SAR ca dublu faţă de estimarea guvernului, a fost cauzat numai pe sfert de scăderea veniturilor datorată crizei, în rest fiind vorba de proasta guvernare şi planificare care au precedat-o.

În acest context, SAR atrage atenţia că pentru menţinerea unui deficit bugetar sustenabil trebuie întărit controlul asupra cheltuielilor publice, cu precădere cele curente şi de personal, mergând până la îngheţarea salariilor în sectorul public. Este recomandată eficientizarea cheltuirii şi alocarea banilor în programe multianuale bine gândite. E mult mai important ca acum guvernul sa dea dovadă de responsabilitate, decât ca partidele componente să îşi respecte electorale anterioare. Populaţia va înţelege că nu merită ţinute promisiuni care ar duce la deraiarea economiei şi adâncirea crizei.

În acelaşi timp, SAR atrage atenţia ca bugetul actual se bazează în proporţie prea mare pe fonduri europene incerte. Utilizarea acestora este destul de problematică, pe de o parte datorită capacităţii de organizare internă, pe de alta datorită lipsei de progrese clare în lupta anticorupţie. Dacă până în luna iunie România nu înregistrează progrese reale, iar Parlamentul va continua să fie principalul obstacol în calea luptei anticorupţie la nivel înalt, UE ne poate retrage o parte din fondurile pentru infrastructură pe care guvernul se bazează atât de mult.

România nu va mai creşte semnificativ în anul 2009, avertizează experţii SAR, în ciuda unei mai variaţii a estimărilor. 2009 va fi un an de cvasi-stagnare în cel mai bun caz, dacă se evită riscurile majore, precum căderea unor bănci importante. Altfel, scenariile pot deveni chiar mai pesimiste (paginile 3-7).

Impactul crizei asupra sectoarelor economice este asimetric, dar principalele probleme sunt scăderea drastică a cererii, blocajele financiare care afectează industriile în lanţ, costul creditului şi volatilitatea cursului de schimb. Sectoarele cele mai afectate par a fi industria auto, sectorul financiar-bancar, transporturile şi industria metalurgică. În ciuda aşteptărilor ca preţurile să scadă, prognozele indică o stagnare sau chiar o creştere (moderată) în toate sectoarele. Şomajul va rămîne în România sub media europeană în 2009, deşi există disponibilizări importante.

Guvernul Boc nu are de ales între a fi un guvern anticriză sau unul anticorupţie. Ambele deziderate trebuiesc împlinite simultan: legătura dintre chletuiala discreţionară şi profitul necuvenit de pe urma conflictului de interese cu actuala situaţie economică este documentată prin mai multe proiecte SAR. Din monitorizarea desfăşurată în 2008, a reieşit că 21 de preşedinţi de consilii judeţene şi aproximativ 13% dintre consilieri judeţeni aveau probleme de integritate. 2008 a fost şi o întoarcere la practica alocării discreţionare de fonduri către administraţiile locale, un alt procedeu care stimulează corupţia. Amploarea fenomenului şi rolul important al aleşilor locali în gestionarea fondurilor europene impun creşterea eficienţei instrumentelor preventive şi de sancţionare (pag 27- 32).

Nota dominantă în 2009 va fi incertitudinea, iar principalele probleme economice vor fi scăderea accelerată a cererii, blocajele financiare, costul ridicat al creditului şi volatilitatea cursului de schimb. În ciuda dificultăţilor, apar acum posibilităţi noi de reformă, în special în sectorul public, aşa cum s-a întâmplat şi în perioada 1997-1998, când Romania a ajuns în pragul colapsului.