Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii

România a cunoscut în ultimii 20 de ani un proces de dezindustrializare (asemenea altor
țări est-europene) determinat în primul rând de o criză profundă de sistem. S-au închis fabrici reprezentative în orașe monoindustriale. S-au pierdut sute de mii de locuri de muncă în industrie. Unele branduri naționale din industrie au fost salvate prin privatizare, altele nu. Desigur, s-au creat alte sute de mii de locuri de muncă în servicii. Desigur, și în economiile dezvoltate serviciile au o pondere mai mare în PIB decât industria – dar acolo acest fenomen s-a produs mai lent și mai ales nu prin dezindustrializare, ci prin relocalizarea unor obiective industriale către alte țări sau prin creșterea mai accelerată a sectorului terțiar decât a industriei. Desigur, calitatea producției locale a progresat mai ales, dar nu numai, în companiile cu capital străin. Capitalul străin a ajuns să realizeze peste 80% din cifra de afaceri din industrie, un factor de progres care nu se regăsește însă și în statistica balanței comerciale, care rămâne profund dezechilibrată.