Digitalizarea educației preuniversitare – de la pandemie la o nouă lege

Policy report #81 – Digitalizarea educației preuniversitare – de la pandemie la o nouă lege

După trei ani școlari desfășurați sub însemnul pandemiei, în care au fost experimentate noi modalități de transmitere a cunoașterii, prin tranziția la învățământul digital și hibrid, dar și numeroase investiții în infrastructură și conținut educațional digitale, Societatea Academică din România, prin proiectul Monitorul Educației din România, a realizat un raport de politici publice (policy report) menit să readucă pe agenda publică subiectul educației digitale. În acest demers, pornim de la lecția pandemiei, uitându-ne la ceea ce s-a realizat deja, pentru a putea orienta investițiile viitoare, atât din perspectiva resursei umane, cât și din perspectiva infrastructurii.

O astfel de dezbatere este cu atât mai necesară astăzi, în perspectiva adoptării noului pachet legislativ în domeniul educației și a demarării proiectelor finanțate prin noile programe operaționale, dar și în contextul Planului Național de Redresare și Reziliență.

Fără a avea pretenția exhaustivității pe această temă vastă, dorim să oferim un răspuns pe baza datelor colectate de la instituțiile publice la întrebări precum:

  • Câți elevi și profesori au beneficiat de echipamente digitale și câți mai au nevoie? Ce fel de echipamente există acum în interiorul sistemului de învățământ?;
  • Cum au fost formați profesorii pentru a preda digital?;
  • Cum arată cadrul juridic în privința digitalizării educației și care sunt prevederile incluse în forma noii legi a educației?;
  • Cum arată ecosistemul de formare profesională a cadrelor didactice în contextul tranziției digitale?;
  • Cum se digitalizează cel mai amplu sistem public din România din perspectivă administrativă?;
  • Care sunt planurile inspectoratelor școlare județene și ale CCD-urilor privind continuarea procesului de digitalizare a educației?

Nu în ultimul rând, o dezbatere așezată privind digitalizarea educației preuniversitare este o necesitate pentru viitorul politicilor noastre socio-economice, pentru o societate prosperă și o economie rezilientă. Nu trebuie să trecem prea ușor cu vederea statisticile care ne plasează pe ultimul loc în Uniunea Europeană în privința achiziției de competențe digitale de bază[1], dar nici cele care arată faptul că suntem codași și la capitolul economie și societate digitală[2]. Pentru a ameliora aceste statistici îngrijorătoare, este necesar să internalizăm lecțiile pandemiei, iar în perspectiva adoptării unui nou pachet legislativ în domeniul educației, să participăm la crearea unui cadru legislativ care să permită digitalizarea echitabilă și calitativă a sistemului național de învățământ preuniversitar.

[1] https://www.caleaeuropeana.ro/eurostat-romania-pe-ultimul-loc-in-uniunea-europeana-la-competente-digitale-de-baza/

[2] https://romania.representation.ec.europa.eu/news/indicele-economiei-si-societatii-digitale-desi-2021-raportul-pentru-romania-2021-11-12_ro

Material realizat cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

Autor:

Antonia-Laura Pup

Cu sprijinul voluntarilor din cadrul Monitorului Educației:

Ariana Dudună

Bianca Borcea

Ștefan Busuioc-Trandafir