Policy Brief #69: Povestea Cenușăresei: adevarata “revoluție agrară” se întâmplă chiar acum, sub ochii noștri

Agricultura românească a reușit să-și demonstreze, pentru al doilea an la rând, potențialul uriaș, la capătul unei evoluții spectaculoase care a culminat cu o situație care părea incredibilă până acum câțiva ani: importurile au depășit exporturile. Asta s-a întâmplat mai degrabă în ciuda politicilor economice și mai puțin datorită lor.

România este prinsă ca între ciocan și nicovală între incompetența și corupția locală, pe de-o parte, respectiv interesele politice comunitare, calibrate spre nevoile economice ale Europei dezvoltate, pe de altă parte. Potențialul local este în continuare sub-utilizat – cea mai vizibilă dovadă fiind faptul că unu până la două milioane de români au ajuns să contribuie la productivitatea agricolă a altor țări – ca Spania sau Italia.

• Contrar miturilor care persistă, România nu importă decât o parte mică din alimentele pe care le consumă. Ba mai mult, de trei ani este exportator net de produse alimentare. Chiar dacă balanța comercială generală este încă deficitară, în cazul strict al alimentelor ea este pe excedent.
• Valoarea adăugată a producției locale continuă să fie relativ mică, iar vina pentru această situație o poartă tocmai inerția industrializării și a comasărilor. Dimpotrivă, suprafețele mici caracteristice României cuplate cu forța de muncă numeroasă au șansa de-a se transforma în avantaj competitiv.
• Felul în care sunt distribuite acum subvențiile – care deja sunt mici – nu ajută cu foarte mult. Este treaba administrației să găsească mecanismele necesare pentru a adapta Politica Agricolă Comună la nevoile specifice României.